Rolul unui profesor nu este să aleagă drumul elevului, ci să-i ofere instrumentele prin care să și-l aleagă singur.
„Doamna, ce facultate credeți că ar trebui să aleg?”
Am primit întrebarea aceasta de multe ori de la elevii mei.
De obicei, copilul se așteaptă să-i spun numele unei facultăți sau al unei meserii. Să-i dau un răspuns clar, pe care să-l poată lua și duce acasă.
Eu îi răspund însă cu alte întrebări:
„Ce îți place atât de mult, încât ai face acel lucru chiar și atunci când ești obosit?”
„La ce ești bun?”
„Cum ai putea transforma ceea ce știi să faci într-o activitate din care să câștigi bani?”
Uneori răspunsul nu ducea către o facultate.
Și atunci le-am spus:
„Nu merge mai departe doar pentru că toți ceilalți îți spun că trebuie. Fii manichiuristă. Fii mecanic. Dar fii cel mai bun din Timișoara. Fii atât de bun, încât oamenii să se așeze la coadă ca să ajungă la tine.”
Nu cred că rolul unui profesor este să aleagă viitorul copilului.
Dacă i-aș spune doar ce facultate să urmeze, i-aș oferi un răspuns pentru o singură decizie. Eu vreau să-i ofer criteriile prin care va putea lua singur și următoarele decizii.
Pentru că viața lui se va schimba. Piața muncii se va schimba. Poate chiar el se va schimba.
Dar dacă știe să se întrebe ce iubește, ce poate face bine, ce este util altora și cum poate deveni mai bun, își va putea construi singur drumul.
Acesta este unul dintre principiile după care am predat întotdeauna:
Teach me how to fish.
Nu-mi spune doar ce să aleg astăzi.
Învață-mă cum să aleg singur și mâine.