Înainte de pandemie, începusem deja să pregătesc lumea pentru cursurile de limba germană.
Nu intenționam însă să rămân eu profesoara lor. Planul meu era să fac oamenii să afle că la SmartLessons se putea învăța și germana, să formez grupele, iar apoi să găsesc un profesor care să preia cursurile.
Încercasem și înainte să lucrez cu alți profesori, dar lucrurile nu funcționaseră așa cum îmi doream. După șase luni de lucru cu mine, copiii știau mai mult decât reușiseră să învețe înainte. Așa că am continuat să predau, deși, în mintea mea, aceasta trebuia să fie doar o soluție temporară.
Apoi a venit pandemia.
În perioada aceea eram atât de copleșită, încât am vrut să abandonez partida. Simțeam că nu mai puteam continua în același ritm și le-am spus părinților că voiam să mă retrag.
Ei m-au rugat să nu plec atunci.
Mi-au spus:
„Rămâneți măcar până ieșim din pandemie.”
Le-am promis că voi rămâne până când voi găsi o soluție bună pentru copii.
Și am început să o caut.
La un moment dat, am crezut că o găsisem. Era o fostă elevă de-a mea, ajunsă între timp studentă. Am început să o pregătesc pentru a prelua cursurile de limba germană.
Aveam însă o condiție foarte clară: înainte să lucreze cu fetele, trebuia să treacă la mână tot ceea ce făcusem eu cu ele.
Trebuia să știe de unde porneau copiii, ce învățaseră, cum lucraseră și ce urma să construiască mai departe. Nu puteam accepta ca ei să înceapă din nou sau ca munca lor de până atunci să se piardă.
Înainte să preia cursurile, fosta mea elevă s-a angajat la un centru de vaccinare. Mi-a spus că mă va anunța când va putea continua.
Dar prima regulă fusese deja încălcată.
Așa că m-am întors la părinți, cum spun eu, „cu coada între picioare”, și le-am spus că nu eram de acord ca ea să preia copiii. Nu puteam prezenta drept soluție o persoană care nu parcursese ceea ce îi cerusem și care nu putea asigura continuitatea promisă.
Soluția pe care o găsisem nu a funcționat.
Așa că am rămas eu.
Am continuat pentru copii. Am continuat să predau, să studiez, să caut și să construiesc.
Părinții mă rugaseră să rămân măcar până ieșeam din pandemie. Pandemia a trecut. Odată cu ea s-au dus aproape doi ani.
Dar eu am rămas.
Ceea ce trebuia să fie o perioadă scurtă a devenit, încet, un drum. Ceea ce trebuia să fie o soluție temporară a devenit parte din SmartLessons.
Astăzi am ajuns la Modulul 5 de limba germană.
Și nu mai caut pe cineva care să preia ceea ce am început. Acum vreau să merg mai departe. Vreau să construiesc și pentru limba germană pregătirea pentru olimpiadă, așa cum am construit-o pentru limba engleză.
Înainte de pandemie, voiam doar să pregătesc terenul pentru un alt profesor.
În pandemie, am vrut să mă retrag.
Părinții m-au rugat să mai rămân, iar eu le-am promis că voi continua până când voi găsi o soluție.
Soluția găsită atunci nu a funcționat.
Poate pentru că, fără să știu încă, soluția eram eu.
Astăzi nu mai spun:
„Rămân până găsesc pe cineva.”
Astăzi spun:
„Am ajuns la Modulul 5 de germană. Iar acum vreau olimpiadă și aici, așa cum am vrut și la engleză.”