În ultima perioadă am muncit… ca o nebună. Cred că acesta este cuvântul potrivit.
Din momentul în care m-am convins că pot construi singură tot ce îmi imaginam pe platformă, am alergat fără să mă opresc. Exact ca fostul meu cățel, care, atunci când îl lăsam liber pe câmp, fugea în toate direcțiile ca o căpriță, până cădea lat, cu limba scoasă și cu privirea aceea pe care nu o pot descrie în alt fel decât… fericire pură.
Weekendul acesta am făcut ceva ce nu mai făcusem de mult: am ridicat piciorul de pe accelerație. Din viteza a patra am trecut în a treia. Am făcut strictul necesar. Chiar și plantele le-am lăsat mai mult în grija lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a fost bun cu mine. A plouat.
Ieri am ieșit pe balcon. Toate crescuseră. Le-am mai pus pământ, iar unele se pregăteau să înflorească. Astăzi m-am uitat din nou. Patru dintre ele erau deja pline de flori.
În timp ce le pregăteam “hrana” – apă cu nutrienți pentru că în bidoanele de 5 litri pământul își consumă repede resursele – mi-am dat seama că exact așa se întâmplă și în viață.
Totul începe cu o sămânță.
O alegi dintre sute de altele. O iei dintr-o roșie care ți-a plăcut. O cureți. O usuci. O pui în pământ. Aștepți.
Apare o plantă mică. Dar adevărata muncă abia atunci începe.
O aperi de frig. De soarele prea puternic. De furtuni. O uzi. O îngrijești. Ai răbdare. Uneori greșești. Alteori crezi că ai pierdut tot. Și totuși continui.
Până într-o zi când ții în mână un fruct și știi că a pornit dintr-o singură sămânță în care ai ales să crezi.
Cred că așa se construiește orice lucru frumos.
Și așa s-a construit și SmartLessons.
Nu din noroc.
Ci din perseverență.
Din muncă. Din sudoare. Din eșecuri. Din luat-o de la capăt de fiecare dată când ar fi fost mai ușor să renunț.
Ni s-a spus că nu are sens. Că albinele nu ajung la etajul patru, într-un oraș mare și plin de beton.
Astăzi însă, albinele sălbatice vin zilnic la florile roșiilor mele.
Poate că uneori oamenii nu ne spun ce este imposibil pentru că știu sigur.
Poate ne spun doar limitele în care au trăit ei.
Noi am ales să credem că se poate.
Și încă alegem, în fiecare zi.
